CASA CULTURII "ION CREANGĂ" TÂRGU-NEAMȚ

Povestea măştilor din satul Oglinzi spusă de meşterul popular ADRIAN IFTIME IACOB.

     Prima mască am făcut-o în copilărie când umblam în noaptea de ajun a Anului Nou cu pluguşorul prin sat. Nu am crezut atunci că, mult mai târziu, la maturitate, voi crea o colecţie de măşti tradiţionale. Începutul în arta confecţionării măştilor a pornit prin 2007 când, fiind încadrat la Primăria Răuceşti ca agent de mediu, a venit o invitaţie de la Vatra Dornei la Festivalul de datini şi obiceiuri de Anul Nou ’’Porniţi Plugul Feţi Frumoşi’’. Am fost numit să formez banda de mascaţi pentru festival. Observând că lipseau măştile alaiului de datini, am hotărât cu câţiva dintre membrii formaţiei să mergem la Târpeşti, la meşterul popular Nicolae Popa, pentru o mică iniţiere în arta confecţionării lor. Mă cunoşteam bine cu Nicolae Popa după activitatea mea ca ghid de turism prin grupurile de turişti pe care le duceam acolo. Nu mă putea refuza şi chiar m-a ajutat. El mi-a devenit, atunci, primul profesor în arta măştilor. Procedeul descris de meşterul Popa era greu şi migăios pentru tinerii din bandă şi în plus îţi trebuia şi talent. S-a început o mască dar nu s-a terminat iar tinerii au renunţat. Ne-am întors în Oglinzi urmând ca, în cele două săptămâni rămase până la festival, să mă ocup eu de realizarea măştilor iar membrii grupului să-mi aducă materialele necesare. S-a reuşit, în cele din urmă, confecţionarea unor măşti simple care nu aveau încă mână de artist. În anul următor am făcut alte măşti şi am pus bazele unui Ansamblu cu numele ’’Moştenitorii’’, apoi ’’Moştenitori’’ ca în final să ajungem la ’’Moştenitori de Oglindeşti’’ după vechea denumire a satului Oglinzi. Tot la Vatra Dornei am întâlnit un alt meşter creator de măşti, Gheorghe Ţugui din Vorona, Botoşani, care în anii următori m-a atras spre târgurile meşterilor populari şi sub îndrumarea căruia mi-am perfecţionat tehnica măştilor. A urmat an de an, până în 2012, un turneu de promovare a obiceiurilor de iarnă din Oglinzi în afara satului. Visul a fost să ajungem la un festival mare şi-l puteam atinge în 2011 dar invitaţia era pentru începutul lui decembrie şi noi eram încă în pregătire. Dar l-am refuzat spunând că, vom veni cu altă ocazie. În decembrie 2012 am anunţat la Primăria Răuceşti întro şedinţă de consiliu că pentru continuarea, promovarea şi conservarea tradiţiilor satului Oglinzi avem nevoie de sprijin financiar pentru înnoirea costumelor tradiţionale. Primăria Răuceşti ne-a întors spatele. Am îndrăznit să spun acest lucru şi la Piatra Neamţ la Festivalul ’’Steaua Sus Răsare’’din 2012 când am anunţat ultimul spectacol în judeţul Neamţ al Ansamblului ’’Moştenitori de Oglindeşti’’. Nu am primit nici de acolo vreun interes, de fapt am fost şi încadraţi în festival cu numele Răuceşti în loc de Oglinzi. Ambele foruri s-au întrecut în a pierde eticheta măştilor de la Oglinzi. În decembrie 2013 am hotărât desfiinţarea ansamblului şi participarea la ultimul festival. Festivalul de adio. Era visul cel mare pornit de la o scenă mică din Răuceşti. Am onorat invitaţia primită în 2011 de la Muzeul Naţional al Satului ’’Dimitrie Gusti’’ din Bucureşti. A fost interesat şi Consiliul Judeţean Constanţa pentru un spectacol şi am căzut de acord să-l oferim pe data de 14 decembrie, în Mamaia, cu o zi înaintea celui din Bucureşti. Aceştia din urmă au fost atât de încântaţi de programul oferit de copii din Oglinzi încât au luat pe cheltuiala lor tot, transportul Oglinzi-Constanţa-Bucureşti-Oglinzi, cazarea la hotelul Flora din Mamaia şi două mese acordate grupului de aprox. 40 de persoane. Cred că suma s-a ridicat la vreo 100 de milioane lei vechi. Am cerut la întoarcere, după visul cel mare, ca pentru festivalul de la Răuceşti, Primăria să ne acorde transportul cu autocarul pentru grupul numeros. Iarăşi am fost refuzaţi. S-a produs desfiinţarea ansamblului. După 20 de festivaluri la care am participat, fie cu copii fie cu adulţi s-au perindat prin ansamblu în această perioadă de promovare peste 300 de persoane. Copii au încercat să mai continue tradiţiile pe 31 decembrie, acel an, la Răuceşti cu învăţătorul Ioan Maxim, colaborator al ansamblului. Pe 2 ianuarie la Tg. Neamţ, programul oferit după succesul de la Bucureşti, cu colind, pluguşor, sorcovă şi încheiat cu Jocul Caprei, le-au adus premiul III. Din păcate, nu au mai putut folosi numele de ’’Moştenitori de Oglindeşti’’ ci ’’Moştenitorii din Oglinzi’’. Am dorit ca numele ’’Moştenitori de Oglindeşti’’ să rămână o legendă vie în viaţa lor. De atunci, grupuri de copii tot mai încearcă o performanţă. Cine ştie, poate o vor găsi întro zi !
      Întorcându-mă la măştile pe care le realizez, ele alcătuiesc două tipuri : laice şi stilizate, după poveţile celor doi meşterii mari pe care i-am întâlnit şi menţionat mai sus. Personajele le-am ales din lumea satului din trecut şi astăzi, deoarece am considerat că la o sărbătoare a satului românesc ca cea de Anul Nou participă toate persoanele şi personalităţile satului românesc : ţăran, ţărancă, moşneag, babă, ţigan, ţigancă, jandarm, militar, doctor, popă, învăţător, primar, preceptor, poştaş, pădurar, beţiv, negustor etc. Fiecare personaj este caricaturizat printro mască caracteristică pentru ceea ce este sau ce funcţie reprezintă în sat. Materialele de lucru pornesc de la textile pentru faţă, lână, câlţ, carton, burete, blănuri de animale (oaie, capră, mistreţ), pene, mărgele, fasole pentru dinţi, lemn şi ajung la altele ca piele de îmbrăcăminte pentru faţă, sâmbure de perjă sau măslină pentru dinţi, adezivi pentru lipire şi întărire etc.
      Masca mea care a câştigat concursul cu măşti de la Tg. Neamţ este de fapt şi prima mască realizată pentru Ansamblul ’’Moştenitori de Oglindeşti’’, masca care a fost începută după povaţa meşterului popular Nicolae Popa din Târpeşti şi continuată mai târziu şi care a suportat multe modificări în timp. Ea reprezintă un jandarm bătrân şi este o idee de-a mea, după vechea bandă cu haiduci care erau mereu urmăriţi de poteră, de jandarmi care doreau să-i prindă şi aresteze. E ca o imagine din benzile în care făcea parte şi meşterul Popa. De fapt, în ea se află spiritul lui inovator. La toate cele 20 de festivaluri la care am participat, această mască a intrat totdeauna prima în Jocul Caprei. Din respect pentru meşter. Acum, ca mască autentică şi câştigătoare a concursului, alături de spiritul meşterului Nicolae Popa, poate ar fi dorit ca spectacolele cu obiceiuri de iarnă din Oglinzi cu Ansamblul ’’Moştenitori de Oglindeşti’’ să continue şi de aceea a ieşit în faţă pentru premiere. Din păcate, spectacolul nu mai poate continua deoarece s-a tras cortina.