CASA CULTURII "ION CREANGĂ" TÂRGU-NEAMȚ

Consideraţii generale: Conform definiţiei date muzeului de către Consiliul Internaţional al Organizării Muzeelor, care funcţionează pe lângă UNESCO, muzeul este considerat o instiţutie permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace, pentru instruirea şi educarea publicului, a colecţiilor de obiecte de interes artistic, istoric, ştiinţific şi tehnic.

     Apariţia muzeului public, ca instituţie organizată de stat, marchează începutul procesului de democratizare a muzeului, rolul muzeului ca instituţie de cultură fiind din ce în ce mai important. Pentru epoca viitorului, muzeul nu va rămâne numai o instituţie ce oferă publicului o vizionare agreabilă a unor valori, el va deveni probabil un loc de învăţământ, un loc şi un cadru pentru orientarea publicului în diversitatea aspectelor culturale ale vieţii.

Muzeul de istorie şi etnografie

Scurt istoric : Înfiinţat în anul 1957, cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Ştefan cel Mare(1457-1504). Din 1977, muzeul a adăpostit într-o primă etapă exponate ce proveneau de la Cetatea Nemţ.

     În anul 1978, muzeul a fost mutat în actualul sediu, una din cele mai reprezentative clădiri ale oraşului în care a funcţionat „Şcoala Domnească”, ridicată în anul 1852, în timpul domnitorului Grigore Ghica şi prin grija Mânăstirii Neamţ. Valoarea documentară şi arhitectonică a acestei frumoase clădiri a făcut să fie declarată monument istoric.

     Între 1985 - 1986, expoziţia muzeului a fost reorganizată, ca secţie mixtă de istorie şi etnografie, axată pe meşteşugurile tradiţionale din zona Neamţului. Muzeul are şase săli expoziţionale şi un pavilion etnografic exterior, în care sunt prezentate exponate ilustrative pentru meşteşugurile tradiţionale din această zonă, cele mai importante fiind legate de prelucrarea lemnului, a fierului, industria textilă tradiţională, olăritul, prelucrarea cerealelor. Piesele etnografice şi vestigiile provenind din situri arheologice bine cunoscute, precum cele de la Târpeşti, Davideni, Lunca, Oglinzi, Petricani, Cetatea Neamţ, demonstrează locuirea neîntreruptă a acestei regiuni din neoliticul timpuriu şi până în perioada contemporană.

Muzeul memorial „Ion Creangă”

Scurt istoric: Construită în jurul anului 1830 de către Petrea Ciubotariul, bunicul dinspre tată a marelui povestitor, casa în care s-a născut şi a crescut Ion Creangă a rămas ca moştenire din generaţie în generaţie până în anul 1952, când a fost amenajată ca muzeu.

     Devenită unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, Casa Creangă reprezintă o importantă mărturie etnografică specifică sec. XIX, produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei şi ariei etno-culturale în care se încadrează. Exponatele prezente în casă ilustrează fidel atmosfera epocii lui Creangă, dincolo de acestea creează o imagine de ansamblu a satului moldovenesc din sec. XIX, caracterizată prin simplitate, bunul simţ şi modestia proprie ţăranului moldovean, mărturii autentice ale tradiţiei populare a locuitorilor din această parte a ţării.

     Casa memorială Ion Creangă pune în evidenţă activitatea literară a scriitorului prin expunerea diferitelor lucrări ale acestuia, unele traduse în limbi străine, sau prin fotocopii după manuscrisele povestitorului.

Casa memorială “Veronica Micle”

Scurt istoric : Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, de către Mânăstirea Neamţ, casa a fost folosită iniţial ca mitoc pentru călugări şi „şcoală”. În anul 1850, casa a fost vândută doamnei Ana Câmpeanu (mama Veronicăi Micle), care venise aici din Năsăud. În anul 1853, Ana Câmpeanu s-a mutat la Iaşi, însă casa a rămas în proprietatea familiei.

     Locuinţa din lemn şi cărămidă, construită în cel mai autentic stil românesc, este compusă dintr-o tindă şi trei încăperi la stradă, ea fost lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre şi moştenire de la părinţii săi. În anul 1886, casa este donată Mănăstirii Văratic şi va fi folosită de maicile care primeau îngrijire la Spitalul din Târgu Neamţ.

     După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, în anul 1939, Nicolae Iorga, preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, a făcut demersuri pentru recunoaşterea casei ca monument istoric. Din anul 1982, a intrat în administrarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ care organizează, în interiorul ei, o expoziţie dedicată Veronicăi Micle.

     Începând cu anul 1984 casa este refăcută după planul originar, este amenajată ca muzeu memorial, fiind deschisă publicului spre vizitare. În anul 1998 este amplasat un bust al poetei, realizat din bronz de către sculptorul Popa Damian-Ioan. Expoziţia permanentă, din cele patru încăperi ale casei, prezintă momente din viaţa şi creaţia poetică a Veronicăi Micle (fotocopii, manuscrise, cărţi, obiecte personale care au aparţinut poetei etc.).

Monumentul medieval – Cetatea Neamţ

Scurt istoric: Monumentul medieval Cetatea Neamţ reprezintă un obiectiv istoric important de nivel naţional, face parte din Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, reprezintă alături de Cetatea de Scaun a Sucevei, fortificaţia cea mai bine pastrată din Moldova, ca exemplu al concepţiei strategice de la sfârşitul secolului al XIV-lea, dar şi al sistemului unitar de apărare a Ţării, ce a fost desăvârşit în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

Cetatea-Neamţ a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV –lea, de către Petru I Muşat (1374-1391), astfel, construcţia cetăţii s-a efectuat în două etape.

     Prima etapă s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, cu fundaţia construită în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase şi înalte prevăzute cu creneluri şi turnuri de apărare pe colţuri, în exteriorul cetăţii zidurile fiind susţinute de 15 contraforturi, în timp ce în interiorul ei existau ziduri de incintă care măreau rezistenţa zidurilor exterioare, cu o curtea interioară în care a fost construită o fântână ce ajungea la pânza freatică.

     A doua etapă de construcţie a cetăţii a fost realizată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, când acesta adaugă, la construcţia iniţială, curtea exterioară şi o nouă centură de ziduri formată din patru bastioane semicirculare înălţate pe zidurile vechiului fort, care să poată rezista unei artilerii de asediu. În jurul cetăţii a fost săpat un nou şanţ de apărare, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe piloni de piatră, care asigura intrarea în cetate prin poarta centrală şi care se închidea cu o punte în cumpănă, ce se redica cu ajutorul lanţurilor. În aceeaşi perioadă au fost construite corpurile de clădiri, din curtea interioară, care cuprindeau case domneşti pe o latură, locuinţe ale domnitorului pe altă latură, biserica, magazii pentru hrană şi muniţie, cu locuinţe şi ateliere pentru meşteşugari.

     În veacurile ce au urmat, Cetatea va continua să joace un rol important în sistemul defensiv al Moldovei, ea va fi transformată, pe rând, în garnizoană militară, loc de refugiu pentru familia şi averea domnitorului. În timpul domniei lui Vasile Lupu(1634 – 1653, în interiorul Cetăţii, a fost construit un schit sub ascultarea Mânăstirii Secu, având rolul de a înşela vigilenţa turcilor. În anul 1716, domnitorul Mihail Racoviţă, face câteva încercări de consolidare a cetăţii, însă după doi ani, turcii decid să o dărâme.

     Destinul Cetăţii Neamţ de a fi distrusă de trecerea timpului, sau de localnici, va fi oprit începând cu secolul al XIX-lea când există preocupări pentru conservarea monumentelor istorice, astfel că, în anul 1834, "Departamentul pricinilor dinlăuntrul Moldovei" va interzice luarea pietrei din cetate, în anul 1866 Cetatea Neamţului este declarată monument istoric.

     Între anii 1939 - 1942 şi 1953 - 1954, au fost efectuate săpături şi cercetări arheologice, iar în perioada anilor 1962 - 1970, cetatea este consolidată şi restaurată parţial, pentru a putea fi inclusă în circuitul turistic.

     Din anul 1991, monumentul Cetatea Neamţ este nominalizat în Lista Monumentelor Istorice, obiectivul făcând parte din grupa de monumente de categoria A, în Legea nr. 5/06.03.2000 privind PATN, fiind cuprins la secţiunea III - zone protejate, anexa III. În cadrul programului UNESCO, de restaurare şi de renovare a monumentelor istorice din anul 1992, au fost executate lucrări de consolidare a zidurilor.

     În anul 2007, monumentul medieval Cetatea Neamţ, intră într-un program de reabilitare, realizat după planurile originale ale construcţiei, proiect realizat cu finanţare europeană, iniţiatorul proiectului fiind Consiliul Judeţean Neamţ, în parteneriat cu Complexul Muzeal al Judeţului Neamţ şi Primăria oraşului Tîrgu Neamţ.